Textul narativ literar

Textul narativ literar este textul care povestește o întâmplare sau o serie de întâmplări, reale sau imaginare, petrecute cu anumite personaje, într-un anumit timp și spațiu. El aparține genului epic și poate fi scris în proză sau în versuri. A nara înseamnă a spune ce s-a întâmplat, în ordinea în care faptele se leagă unele de altele.

Acțiunea este totalitatea întâmplărilor povestite, legate între ele prin relații de tip cauză–efect și așezate într-o succesiune. Firul acțiunii răspunde la întrebarea „Ce se întâmplă?". Într-un text pot exista un fir principal al acțiunii și, uneori, fire secundare.

Timpul este momentul sau perioada în care se petrec faptele: poate fi precizat („într-o seară de vară", „demult") sau doar sugerat. Spațiul este locul desfășurării: o casă, un sat, o pădure, un oraș. Timpul și spațiul alcătuiesc cadrul acțiunii și se identifică pe baza indicilor din text (cuvinte care arată când și unde).

Acțiunea unui text narativ este organizată în momentele subiectului (numite și etapele acțiunii). Acestea sunt cinci:

1. Expozițiunea — situația inițială: se prezintă locul, timpul și personajele, înainte ca acțiunea propriu-zisă să înceapă. De obicei este o stare de echilibru.

2. Intriga — evenimentul care declanșează acțiunea, tulburând echilibrul inițial. Este cauza care pune totul în mișcare (o dorință, o hotărâre, o problemă, o veste).

3. Desfășurarea acțiunii — șirul de întâmplări care decurg din intrigă; este partea cea mai întinsă a textului, în care faptele se înlănțuie și tensiunea crește.

4. Punctul culminant — momentul de maximă tensiune, cel mai important din text, spre care s-a îndreptat toată acțiunea. Aici se decide soarta personajelor.

5. Deznodământul — rezolvarea conflictului și situația finală: se restabilește un echilibru (fericit sau nefericit), iar întâmplarea se încheie.

Să urmărim aceste momente pe episodul „la scăldat" din amintirile lui Ion Creangă: expozițiunea — vara, băiatul trebuie să stea acasă și să vadă de treburi; intriga — el pleacă totuși la scăldat, uitând de îndatoriri; desfășurarea acțiunii — zăbovește la apă, iar mama pornește după el; punctul culminant — mama îi ia hainele și îl lasă gol; deznodământul — băiatul se întoarce rușinat acasă.

Nu toate momentele apar întotdeauna în orice fragment; într-un text scurt sau într-un fragment „la prima vedere" putem întâlni doar câteva dintre ele. La examen se cere adesea să recunoaștem cărui moment îi corespunde o secvență dată și să justificăm alegerea prin ce se întâmplă în text.