Construcții sintactice. Topica și virgula
Gramatica actuală (GALR) nu mai folosește termenul „diateză”; în locul lui, programa cere construcții sintactice: active, pasive, impersonale, cu pronume reflexive, incidente, concesive și condiționale. Atenție: concesivele și condiționalele apar DOAR ca construcții (grupuri de cuvinte), nu ca propoziții subordonate.
Construcția activă și construcția pasivă cu „a fi”
- Construcția activă: subiectul face acțiunea. Elevii citesc romanul.
- Construcția pasivă cu verbul „a fi”: subiectul suferă acțiunea; se formează din a fi + participiul acordat, iar autorul acțiunii apare în complementul de agent (de, de către): Romanul este citit de elevi.
La transformarea activ → pasiv: complementul direct devine subiect, subiectul devine complement de agent, verbul trece la forma pasivă. Participiul se acordă cu noul subiect: Scrisorile au fost trimise.
Construcțiile impersonale
Verbul nu are subiect-persoană; acțiunea nu este atribuită unui autor:
- verbe impersonale propriu-zise: Trebuie să pleci. Plouă.
- construcții cu se impersonal: Se spune că va ninge. Se ajunge greu acolo.
- verbe personale devenite impersonale: Rămâne să vedem. Ajunge cât ai muncit!
Construcțiile cu pronume reflexive
Verbul este însoțit de un pronume reflexiv (mă, te, se, ne, vă, se; îmi, îți, își...):
- cu sens propriu-zis reflexiv (acțiunea se răsfrânge asupra subiectului): Ea se piaptănă.
- cu sens reciproc: Cei doi se salută.
- cu se pasiv: Cărțile se vând repede. (= sunt vândute)
- cu se impersonal: Se doarme bine la munte.
Construcțiile incidente
Cuvinte sau propoziții care întrerup enunțul pentru a aduce o precizare a vorbitorului, fără legătură sintactică cu restul: se izolează prin virgule, linii de pauză sau paranteze:
- Vremea, din păcate, s-a stricat.
- Voi veni, îți promit, cât mai repede.
- — Vino, zise el, mai aproape! (vorbirea directă: incidenta de tipul zise el)
Construcțiile concesive și condiționale
Sunt grupuri de cuvinte (nu propoziții subordonate!) care exprimă:
- concesia — o piedică ce nu împiedică acțiunea; mărci: deși, cu toate că + grup nominal redus, în ciuda, în pofida + genitiv, chiar și așa: În ciuda ploii, meciul a continuat. / Deși obosit, a continuat cursa.
- condiția — mărci: în caz de + acuzativ, în locul + genitiv, gerunziu cu valoare condițională: În caz de incendiu, sunați la 112. / Muncind serios, vei reuși.
Topica și virgula (norme de bază)
- Topica obișnuită: subiect – predicat – complemente/circumstanțiale; abaterile expresive sunt permise, dar pot cere virgulă.
- NU se pune virgulă: între subiect și predicat; între predicat și complementul direct/prepozițional care îl urmează.
- SE pune virgulă: la apoziție, la vocativ, la construcțiile incidente, la circumstanțialele antepuse, între termenii coordonați prin juxtapunere, înaintea adversativelor (dar, iar, însă, ci).
Exemple rezolvate
Exemplul 1
Transformă construcția activă în construcție pasivă cu verbul „a fi” și analizează schimbările: Comisia a evaluat proiectele.
Construcția pasivă: Proiectele au fost evaluate de (către) comisie.
Schimbările:
- complementul direct proiectele → subiect al construcției pasive;
- subiectul comisia → complement de agent de (către) comisie;
- verbul a evaluat → forma pasivă au fost evaluate = auxiliarul a fi (la perfect compus, plural) + participiul evaluate, acordat cu noul subiect (feminin, plural).
Sensul rămâne același; se schimbă doar perspectiva: în pasiv, accentul cade pe obiectul acțiunii.
Exemplul 2
Identifică și numește construcțiile sintactice din enunțurile: 1. Se povestește, desigur, că aici a fost o cetate. 2. În ciuda emoțiilor, eleva a recitat impecabil.
1. Se povestește, desigur, că aici a fost o cetate.
- Se povestește — construcție impersonală cu se (nu știm cine povestește; verbul nu are subiect-persoană).
- desigur — construcție incidentă: cuvânt al vorbitorului, fără legătură sintactică cu enunțul, izolat prin virgule.
2. În ciuda emoțiilor, eleva a recitat impecabil.
- în ciuda emoțiilor — construcție concesivă: locuțiunea prepozițională în ciuda + substantiv în genitiv; exprimă piedica (emoțiile) care NU a împiedicat acțiunea. Este construcție, nu propoziție (nu are predicat). Se desparte prin virgulă, fiind antepusă.
Greșeli frecvente
- Folosirea termenului „diateză” (pasivă, reflexivă): terminologia actuală cere „construcție pasivă”, „construcție cu pronume reflexiv”, „construcție impersonală”.
- Neacordarea participiului în construcția pasivă: *Cărțile au fost citit* — corect: *Cărțile au fost citite* (participiul se acordă cu subiectul în gen și număr).
- Confundarea lui *se* pasiv/impersonal cu reflexivul propriu-zis: în *Se construiesc blocuri*, *se* este pasiv (blocurile sunt construite), nu înseamnă că blocurile se construiesc singure.
- Tratarea construcțiilor concesive/condiționale drept propoziții subordonate: *în ciuda ploii* sau *în caz de urgență* NU au predicat, deci sunt construcții, nu propoziții. (Subordonatele concesivă și condițională nici nu sunt în programă.)
- Neizolarea construcțiilor incidente prin virgule: *Vremea din păcate s-a stricat* — corect: *Vremea, din păcate, s-a stricat.*
Pe scurt
- Activ vs pasiv cu „a fi”: CD → subiect, subiect → complement de agent (de, de către), a fi + participiu acordat.
- Impersonale: trebuie, plouă, se spune, se ajunge — fără subiect-persoană.
- Cu pronume reflexive: reflexiv propriu-zis, reciproc, se pasiv, se impersonal.
- Incidente: precizări ale vorbitorului, izolate prin virgule/linii de pauză/paranteze (desigur, zise el).
- Concesive/condiționale = construcții FĂRĂ predicat (în ciuda ploii, în caz de incendiu, gerunziu condițional) — nu subordonate!
- Virgula: NU între subiect–predicat, predicat–CD; DA la apoziție, vocativ, incidente, circumstanțiale antepuse, adversative.
Exersează această lecție →
Grile și probleme cu feedback imediat pe barem.