Construcții sintactice. Topica și virgula

Gramatica actuală (GALR) nu mai folosește termenul „diateză”; în locul lui, programa cere construcții sintactice: active, pasive, impersonale, cu pronume reflexive, incidente, concesive și condiționale. Atenție: concesivele și condiționalele apar DOAR ca construcții (grupuri de cuvinte), nu ca propoziții subordonate.

Construcția activă și construcția pasivă cu „a fi”

• Construcția activă: subiectul face acțiunea. Elevii citesc romanul.
• Construcția pasivă cu verbul „a fi”: subiectul suferă acțiunea; se formează din a fi + participiul acordat, iar autorul acțiunii apare în complementul de agent (de, de către): Romanul este citit de elevi.

La transformarea activ → pasiv: complementul direct devine subiect, subiectul devine complement de agent, verbul trece la forma pasivă. Participiul se acordă cu noul subiect: Scrisorile au fost trimise.

Construcțiile impersonale

Verbul nu are subiect-persoană; acțiunea nu este atribuită unui autor:

• verbe impersonale propriu-zise: Trebuie să pleci. Plouă.
• construcții cu se impersonal: Se spune că va ninge. Se ajunge greu acolo.
• verbe personale devenite impersonale: Rămâne să vedem. Ajunge cât ai muncit!

Construcțiile cu pronume reflexive

Verbul este însoțit de un pronume reflexiv (mă, te, se, ne, vă, se; îmi, îți, își...):

• cu sens propriu-zis reflexiv (acțiunea se răsfrânge asupra subiectului): Ea se piaptănă.
• cu sens reciproc: Cei doi se salută.
• cu se pasiv: Cărțile se vând repede. (= sunt vândute)
• cu se impersonal: Se doarme bine la munte.

Construcțiile incidente

Cuvinte sau propoziții care întrerup enunțul pentru a aduce o precizare a vorbitorului, fără legătură sintactică cu restul: se izolează prin virgule, linii de pauză sau paranteze:

• Vremea, din păcate, s-a stricat.
• Voi veni, îți promit, cât mai repede.
• — Vino, zise el, mai aproape! (vorbirea directă: incidenta de tipul zise el)

Construcțiile concesive și condiționale

Sunt grupuri de cuvinte (nu propoziții subordonate!) care exprimă:

• concesia — o piedică ce nu împiedică acțiunea; mărci: deși, cu toate că + grup nominal redus, în ciuda, în pofida + genitiv, chiar și așa: ​În ciuda ploii, meciul a continuat. / Deși obosit, a continuat cursa.
• condiția — mărci: în caz de + acuzativ, în locul + genitiv, gerunziu cu valoare condițională: ​În caz de incendiu, sunați la 112. / Muncind serios, vei reuși.

Topica și virgula (norme de bază)

• Topica obișnuită: subiect – predicat – complemente/circumstanțiale; abaterile expresive sunt permise, dar pot cere virgulă.
• NU se pune virgulă: între subiect și predicat; între predicat și complementul direct/prepozițional care îl urmează.
• SE pune virgulă: la apoziție, la vocativ, la construcțiile incidente, la circumstanțialele antepuse, între termenii coordonați prin juxtapunere, înaintea adversativelor (dar, iar, însă, ci).