Propoziția atributivă
Propoziția atributivă (AT) este subordonata care îndeplinește în frază rolul unui atribut: determină un substantiv (sau un pronume/numeral) din regentă. Este echivalentul propozițional al atributului.
Întrebări și element regent
Atributiva răspunde la întrebările atributului: care? ce fel de? al cui? câți/câte?, puse substantivului (pronumelui, numeralului) din regentă.
Regula de aur: elementul regent al atributivei este întotdeauna un nume (substantiv, pronume, numeral), NICIODATĂ un verb. Dacă întrebarea se pune verbului, subordonata NU este atributivă.
- Am recitit cartea¹ / care mi-a plăcut². → care carte? — determină substantivul cartea → AT
- Mi-a dat vestea¹ / că a promovat². → care veste? — determină substantivul vestea → AT
Elemente introductive
Atributiva poate fi introdusă prin:
- pronume relative: care, cine, ce, cât, ceea ce — Elevul care citește progresează.
- adverbe relative: unde, când, cum — Casa unde m-am născut e veche. / Ziua când ne-am cunoscut a fost frumoasă.
- conjuncții subordonatoare: că, să, dacă, ca...să — Ideea că vom pleca mă bucură. / Dorința să câștige îl motivează.
Observație-cheie: după un substantiv, chiar și că, să, unde, când introduc atributive, nu completive — pentru că elementul regent este numele.
Capcana: atributiva care „pare” completivă
Comparați:
- Am aflat¹ / că vine². → ce am aflat? — întrebarea se pune verbului am aflat → completivă directă.
- Am aflat vestea¹ / că vine². → care veste? — întrebarea se pune substantivului vestea → atributivă!
Același conector (că), aceeași ordine — dar funcții diferite. Diferența o face elementul regent: verb → completivă; substantiv → atributivă.
Topica și punctuația
- Atributiva stă imediat după substantivul determinat, adesea intercalată în regentă: Cartea / pe care am citit-o / era veche.
- Atributiva determinativă (indispensabilă sensului) nu se desparte prin virgulă de regentă: Elevii care au învățat au reușit. (doar aceia!)
- Atributiva explicativă (aduce o informație suplimentară) se poate izola prin virgule: Bunicul, care era înțelept, ne dădea sfaturi.
Pronumele relativ din atributivă are propria funcție sintactică în subordonată (subiect: care vine; CD: pe care îl văd; atribut: al cărui autor...).
Exemple rezolvate
Exemplul 1
Transcrie și numește subordonatele, precizând elementul regent: 1. Mi-a plăcut filmul pe care l-am văzut ieri. 2. Gândul că va reuși îi dădea putere.
1. Mi-a plăcut filmul¹ / pe care l-am văzut ieri².
- Subordonata: pe care l-am văzut ieri — propoziție atributivă (AT).
- Element regent: substantivul filmul (care film?).
- Pronumele relativ pe care este complement direct în subordonată (reluat prin l-).
2. Gândul¹ / că va reuși² / îi dădea putere¹. (P1 = principala, ruptă în două; P2 = subordonata intercalată)
- Subordonata: că va reuși — propoziție atributivă (AT), intercalată.
- Element regent: substantivul gândul (care gând?).
- Deși e introdusă prin conjuncția că, NU este completivă: întrebarea se pune substantivului, nu verbului.
Exemplul 2
Demonstrează că subordonatele din frazele următoare au funcții diferite, deși ambele sunt introduse prin când: a) Îmi amintesc ziua când ai venit. b) Îmi amintesc când ai venit.
a) Îmi amintesc ziua¹ / când ai venit².
- Întrebarea: care zi? → se pune substantivului ziua → subordonata este atributivă (AT).
b) Îmi amintesc¹ / când ai venit².
- Întrebarea: ce îmi amintesc? → se pune verbului îmi amintesc → subordonata este completivă directă (CD).
Concluzie: conectorul este același; felul subordonatei se schimbă după elementul regent — substantiv (a) vs verb (b).
Greșeli frecvente
- Stabilirea felului subordonatei după conector: *că* după substantiv (*vestea că..., ideea că..., faptul că...*) introduce ATRIBUTIVĂ, nu completivă directă. Elementul regent decide.
- Ruperea atributivei de substantivul determinat: atributiva stă imediat după numele regent; mutarea ei creează confuzii (*Am văzut filmul la cinema care mi-a plăcut* — topică greșită).
- Izolarea prin virgule a atributivei determinative: *Elevii, care au învățat, au reușit* schimbă sensul (sugerează că TOȚI au învățat). Fără virgule, doar cei care au învățat au reușit.
- Ignorarea funcției sintactice a relativului în atributivă: în *cartea pe care o citesc*, *pe care* este complement direct în subordonată, nu doar element de legătură.
Pe scurt
- Atributiva (AT) = subordonata cu rol de atribut; răspunde la care? ce fel de? al cui? câți?
- Elementul regent este întotdeauna un substantiv/pronume/numeral din regentă — niciodată un verb.
- Introdusă prin pronume relative (care, cine, ce, cât, ceea ce), adverbe relative (unde, când, cum) sau conjuncții (că, să, dacă).
- Capcana clasică: vestea că vine → AT; am aflat că vine → CD. Întrebarea + regentul decid.
- Stă imediat după numele determinat, deseori intercalată; determinativă = fără virgule, explicativă = izolată prin virgule.
- Relativul introductiv are propria funcție sintactică în subordonată.
Exersează această lecție →
Grile și probleme cu feedback imediat pe barem.