Propoziția atributivă
Propoziția atributivă (AT) este subordonata care îndeplinește în frază rolul unui atribut: determină un substantiv (sau un pronume/numeral) din regentă. Este echivalentul propozițional al atributului.
Întrebări și element regent
Atributiva răspunde la întrebările atributului: care? ce fel de? al cui? câți/câte?, puse substantivului (pronumelui, numeralului) din regentă.
Regula de aur: elementul regent al atributivei este întotdeauna un nume (substantiv, pronume, numeral), NICIODATĂ un verb. Dacă întrebarea se pune verbului, subordonata NU este atributivă.
- Am recitit cartea¹ / care mi-a plăcut². → care carte? — determină substantivul cartea → AT
- Mi-a dat vestea¹ / că a promovat². → care veste? — determină substantivul vestea → AT
Elemente introductive
Atributiva poate fi introdusă prin:
- pronume relative: care, cine, ce, cât, ceea ce — Elevul care citește progresează.
- adverbe relative: unde, când, cum — Casa unde m-am născut e veche. / Ziua când ne-am cunoscut a fost frumoasă.
- conjuncții subordonatoare: că, să, dacă, ca...să — Ideea că vom pleca mă bucură. / Dorința să câștige îl motivează.
Observație-cheie: după un substantiv, chiar și că, să, unde, când introduc atributive, nu completive — pentru că elementul regent este numele.
Capcana: atributiva care „pare” completivă
Comparați:
- Am aflat¹ / că vine². → ce am aflat? — întrebarea se pune verbului am aflat → completivă directă.
- Am aflat vestea¹ / că vine². → care veste? — întrebarea se pune substantivului vestea → atributivă!
Același conector (că), aceeași ordine — dar funcții diferite. Diferența o face elementul regent: verb → completivă; substantiv → atributivă.
Topica și punctuația
- Atributiva stă imediat după substantivul determinat, adesea intercalată în regentă: Cartea / pe care am citit-o / era veche.
- Atributiva determinativă (indispensabilă sensului) nu se desparte prin virgulă de regentă: Elevii care au învățat au reușit. (doar aceia!)
- Atributiva explicativă (aduce o informație suplimentară) se poate izola prin virgule: Bunicul, care era înțelept, ne dădea sfaturi.
Pronumele relativ din atributivă are propria funcție sintactică în subordonată (subiect: care vine; CD: pe care îl văd; atribut: al cărui autor...).