Descrierea unei emoții; compunerea descriptivă
Descrierea unei emoții și compunerea descriptivă sunt tipuri de redactare prevăzute în programă. Cerința tipică: „Descrie o emoție puternică pe care ai trăit-o..." sau „Redactează o compunere descriptivă în care să înfățișezi un peisaj / un anotimp / un loc drag." Spre deosebire de narațiune, aici nu povestești ce se întâmplă, ci înfățișezi cum arată ceva sau cum se simte o trăire.
Textul descriptiv are câteva mărci specifice:
- domină verbe la prezent sau imperfect (stări, nu acțiuni în lanț): „este", „se ridică", „strălucea", „mirosea";
- se folosesc multe imagini artistice: vizuale (culori, forme), auditive (sunete), olfactive (mirosuri), tactile (senzații);
- apar figuri de stil din programă: epitetul (frunze aurii), comparația (alb ca zăpada), personificarea (vântul șoptea), enumerația, metafora, hiperbola;
- se organizează după un criteriu: de la general la detaliu, de sus în jos, dinspre departe spre aproape etc.
Descrierea unei emoții este o descriere interioară. Nu spui doar „eram fericit", ci arăți emoția prin:
- senzații fizice: inima bătea repede, mâinile îmi tremurau, obrajii ardeau, un fior rece;
- comparații și metafore: „bucuria mă cuprindea ca un val cald", „frica îmi strângea pieptul ca o menghină";
- contextul care a stârnit emoția: ce s-a întâmplat de ai simțit asta;
- efectul emoției asupra ta: ce ai făcut, cum ai reacționat.
Structura (pe trei părți):
- Introducere: anunți emoția/peisajul pe care îl vei descrie și, pe scurt, împrejurarea.
- Cuprins: dezvolți descrierea propriu-zisă, cu imagini și figuri de stil, organizat pe un criteriu clar (la emoție: de la primele semne la trăirea deplină).
- Încheiere: o reflecție finală — ce a însemnat acea emoție / de ce îți e drag acel loc.
Diferența față de narativ: în descriere, timpul „stă pe loc". Dacă îți dai seama că povestești o înlănțuire de evenimente („apoi... apoi... apoi"), te-ai abătut spre narativ. În descriere, zăbovești asupra unui singur cadru sau asupra unei singure trăiri și o înfățișezi bogat.
Ce urmărește evaluatorul la conținut (12 p): o descriere bogată, adecvată temei, cu imagini artistice și figuri de stil (din cele 9 din programă), organizată coerent. La redactare (8 p): paragrafe, coerență, proprietatea termenilor, corectitudine, ortografie, punctuație.
Atenție: folosește doar figurile de stil din programă (personificare, comparație, epitet, enumerație, repetiție, metaforă, aliterație, hiperbolă, antiteză). Nu supraîncărca — mai bine câteva imagini expresive și corecte decât un potop de podoabe forțate. O descriere de nota 10 te face să „vezi" locul sau să „simți" emoția, printr-un limbaj expresiv, dar clar și corect.