Pronumele interogativ, relativ, nehotărât, negativ; adjectivul pronominal de întărire
Pronumele interogativ
Însoțește sau înlocuiește substantivul într-o propoziție interogativă: cine? ce? care? cât/câtă/câți/câte? al cui?. Poate fi și adjectiv pronominal interogativ, dacă însoțește substantivul: Ce carte citești? (adjectiv) / Ce citești? (pronume).
Pronumele relativ
Are aceleași forme ca interogativul (cine, ce, care, cât, al cui), dar rolul de a introduce o propoziție subordonată, făcând legătura cu un termen din propoziția anterioară (antecedentul): Elevul care a câștigat concursul e colegul meu. („care” introduce atributiva și ține locul lui „elevul”). Cel mai frecvent pronume relativ la examen este „care”, folosit pentru a introduce propoziția atributivă.
Pronumele și adjectivul pronominal nehotărât
Arată un obiect/o ființă neprecizată: cineva, ceva, oricine, orice, altul/altă, altcineva, unul/una, unii/unele, fiecare, oricare, atâta/atâția/atâtea. Ca și celelalte pronume, pot avea valoare de adjectiv pronominal atunci când însoțesc substantivul: Fiecare elev știe răspunsul. (adjectiv) / Fiecare știe răspunsul. (pronume).
Pronumele și adjectivul pronominal negativ + negația
Formele nimeni, nimic, niciunul/niciuna, niciun/nicio (adjectiv pronominal) exprimă negarea totală a unei ființe/obiect. O particularitate a limbii române este negația dublă/multiplă obligatorie: pronumele negativ trebuie însoțit de negația verbului „nu”: Nimeni nu a venit., N-am văzut niciun elev. Absența negației verbale alături de pronumele negativ este o greșeală de normă.
Adjectivul pronominal de întărire
Însoțește un substantiv sau un pronume, întărindu-i sensul (echivalent cu „chiar”): însumi, însămi (persoana I), însuți, însăți (persoana a II-a), însuși, însăși (persoana a III-a masculin/feminin), cu formele de plural înșine, însene (I), înșivă, însevă (a II-a), înșiși, înseși/însele (a III-a). Se acordă în gen, număr și persoană cu cuvântul întărit: Eu însumi am văzut., Ea însăși a spus., Ei înșiși au recunoscut.
Recunoașterea funcției și a valorii
Toate aceste pronume pot avea, în funcție de context, funcții sintactice variate (subiect, complement, atribut), iar recunoașterea corectă a felului lor (interogativ vs. relativ, mai ales) se face după rolul din frază: interogativul deschide o întrebare directă sau indirectă, relativul introduce o propoziție subordonată și are un antecedent.
Exemple rezolvate
Exemplul 1
Precizați felul pronumelui „care” din cele două enunțuri: a) „Care carte îți place mai mult?” b) „Cartea pe care am citit-o mi-a plăcut.”
a) „Care” deschide o propoziție interogativă directă, deci este pronume/adjectiv pronominal interogativ (aici adjectiv, pentru că însoțește „carte”). b) „Care” introduce o propoziție subordonată atributivă și are antecedentul „cartea”, deci este pronume relativ.
Exemplul 2
Identificați pronumele/adjectivul pronominal negativ și verificați dacă negația e corect construită: „Nimeni nu a venit la timp.”
„Nimeni” este pronume negativ, iar construcția este corectă, pentru că negația dublă este obligatorie în română: pronumele negativ „nimeni” este însoțit de negația verbală „nu”. O construcție de tipul „Nimeni a venit” ar fi incorectă.
Greșeli frecvente
- Omiterea negației verbale alături de pronumele/adjectivul pronominal negativ: „Niciun elev a răspuns.” (greșit) în loc de „Niciun elev **nu** a răspuns.” (corect) — negația dublă e obligatorie.
- Confuzia dintre pronumele interogativ și cel relativ, ambele cu formă identică; se disting prin funcția în frază — relativul are antecedent și introduce o subordonată, interogativul deschide o întrebare.
- Lipsa acordului adjectivului pronominal de întărire: „ei însuși” (greșit) în loc de „ei înșiși” (corect); la feminin plural, formele corecte sunt „înseși/însele”, nu „însăși”.
- Confuzia dintre „ceva” (pronume nehotărât, invariabil) și „ceva de” în construcții eliptice, precum și scrierea corectă, într-un cuvânt, a formelor compuse: „oricine”, „orice”, „altcineva”, nu „ori cine”, „alt cineva”.
Pe scurt
- Interogativul (cine, ce, care, cât) deschide o întrebare; relativul (aceleași forme) introduce o subordonată și are antecedent.
- Nehotărâtul (cineva, oricine, fiecare, altul...) arată o ființă/obiect neprecizat.
- Negativul (nimeni, nimic, niciun/nicio) cere obligatoriu negația verbală „nu” — negație dublă specifică românei.
- Adjectivul pronominal de întărire (însumi, însuți, însuși...) se acordă în gen, număr, persoană cu cuvântul întărit.
- Toate pot fi pronume (țin locul substantivului) sau adjective pronominale (însoțesc substantivul).
Exersează această lecție →
Grile și probleme cu feedback imediat pe barem.