Formele verbale nepersonale: infinitiv, gerunziu, participiu, supin
Spre deosebire de modurile personale, formele verbale nepersonale (numite și moduri nepersonale) nu se schimbă după persoană și număr: infinitivul, gerunziul, participiul, supinul. Ele au utilizări sintactice variate, apropiindu-se uneori de alte părți de vorbire.
Infinitivul
Are o formă lungă (cântare, mersul — folosită azi mai ales ca substantiv) și o formă scurtă, cu particula „a”: a cânta, a merge. Funcții sintactice: subiect (A învăța cere disciplină), nume predicativ (A vedea înseamnă a înțelege), complement direct (Vreau a pleca — rar, mai frecvent cu conjunctiv), complement indirect, atribut (dorința de a citi), circumstanțial de scop (A venit pentru a ajuta). Infinitivul apare frecvent și fără „a”, ca element de bază al viitorului literar (voi cânta) sau după verbe precum „a putea”, „a trebui”.
Gerunziul
Se formează cu sufixele -ind / -ând: cântând, mergând, citind. Exprimă o acțiune simultană sau apropiată de acțiunea verbului regent. Funcții sintactice: complement (L-am văzut alergând), atribut (un copil zâmbind), circumstanțial de mod, de timp sau de cauză (Cântând, se simțea liber — circumstanțial de mod/timp). Gerunziul negativ se formează cu „ne-”: necitind.
Participiul
Forma de bază folosită la formarea timpurilor compuse: cântat, scris, dus, văzut. Funcții: element component al perfectului compus, al mai-mult-ca-perfectului (nu, acesta e simplu!) — corect: al perfectului compus și al construcțiilor pasive (a fost scris); adjectiv, când capătă valoare de adjectiv participial, acordându-se în gen, număr, caz cu substantivul (un om obosit, o frunză căzută) — atunci are funcție sintactică de atribut adjectival. Participiul poate forma și o construcție circumstanțială absolută: Terminat exercițiul, a plecat acasă (participiul „terminat” + complementul „exercițiul” au valoare de circumstanțial).
Supinul
Se formează cu prepoziția „de” + participiu: de cântat, de scris, de mâncat. Funcții sintactice: subiect (De citit e ușor), nume predicativ (Cartea e de citit), atribut (mașină de scris), complement direct/indirect (Are de scris o temă), circumstanțial (S-a dus la cules).
Recunoașterea rapidă
| Formă | Marcă | Exemplu |
|---|---|---|
| Infinitiv | a + verb | a citi |
| Gerunziu | -ind/-ând | citind |
| Participiu | -at/-ut/-s/-t | citit |
| Supin | de + participiu | de citit |
Cea mai frecventă capcană de examen este distincția participiu (formă verbală) vs. adjectiv participial (parte de vorbire derivată, cu funcție de atribut): dacă forma în -at/-ut poate fi înlocuită cu un adjectiv obișnuit și se acordă cu un substantiv, e adjectiv participial; dacă intră în structura unui timp compus sau a unei construcții pasive, rămâne formă verbală.