Elemente de interculturalitate
Domeniul „Elemente de interculturalitate" (CS 4.1–4.4) apare la examen mai ales indirect: textele-suport nonliterare au adesea teme culturale (istoria cărții, mituri, legende, limba română în lume), iar itemii de comprehensiune și de opinie presupun aceste repere.
Identitate personală — identitate națională — diversitate culturală. Identitatea lingvistică și culturală se construiește prin limba maternă, tradiții, valori și opere; ea nu exclude, ci presupune dialogul cu alte culturi. România însăși e un spațiu al diversității (comunități maghiare, germane, rome etc.), iar cunoașterea celuilalt îmbogățește propria identitate.
Mitologia românească. Ființe și motive specifice imaginarului popular: zmeul, balaurul, Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana, zânele, ursitoarele, strigoii, Muma-Pădurii, Sfarmă-Piatră, Statu-Palmă-Barbă-Cot. Mituri fundamentale discutate de folcloriști: mitul Meșterului Manole (jertfa pentru creație), mitul Mioriței (atitudinea senină în fața morții), mitul Zburătorului (îndrăgostirea), mitul etnogenezei — Traian și Dochia. Aceste repere apar în legende, balade populare și în operele cultivate inspirate din folclor.
Carte românească de învățătură: de la prima carte tipărită la cartea digitală. Repere ale istoriei cărții românești: Liturghierul lui Macarie (1508) — prima carte tipărită pe teritoriul românesc (în slavonă); tipăriturile lui Coresi (a doua jumătate a secolului al XVI-lea, la Brașov) — primele cărți tipărite în limba română, care au contribuit la unificarea limbii; Cazania lui Varlaam — „Carte românească de învățătură" (1643) — de la ea vine chiar sintagma din programă; Noul Testament de la Bălgrad (1648); Biblia de la București (1688) — prima traducere integrală a Bibliei în română. Drumul continuă spre cartea modernă și cartea digitală (e-book, biblioteci online), care schimbă felul în care citim, dar păstrează funcția cărții: transmiterea învățăturii.
Modele comportamentale în legendele greco-romane. Legendele Greciei și Romei antice oferă modele și antimodele: Hercule (Heracle) — puterea pusă în slujba binelui (cele douăsprezece munci); Prometeu — sacrificiul pentru omenire (focul furat de la zei); Icar și Dedal — visul cunoașterii și pericolul nesăbuinței; Ulise (Odiseu) — inteligența și perseverența drumului spre casă; Ahile — curajul și vulnerabilitatea („călcâiul lui Ahile"); Orfeu — puterea artei. Multe expresii de azi vin din aceste legende: măr al discordiei, cutia Pandorei, firul Ariadnei, munca de Sisif, patul lui Procust.
Valori ale culturii populare — ospitalitatea, hărnicia, omenia, cinstea — se regăsesc în legendele popoarelor și fac punte între culturi: aceleași valori etice apar în forme diferite la popoare diferite.
Limba română în Europa. Româna este o limbă romanică (neolatină), din familia limbilor indo-europene, alături de italiană, franceză, spaniolă, portugheză, catalană etc.; este singura limbă romanică din estul Europei. Este limbă oficială în România și în Republica Moldova și una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene (de la aderarea României, 2007). Comunitatea vorbitorilor de română de pretutindeni cuprinde românii din țară, comunitățile istorice din jurul granițelor (Basarabia, Bucovina, Valea Timocului) și diaspora — milioane de vorbitori care păstrează limba ca element central de identitate.