Mijloacele de îmbogățire a vocabularului
Vocabularul se îmbogățește prin mijloace interne (cu material existent în limbă): derivarea, compunerea, conversiunea — și prin mijloace externe: împrumuturile lexicale (conținut reintrodus în programă în 2022).
1. Derivarea = formarea de cuvinte noi cu prefixe (adăugate înaintea rădăcinii) și/sau sufixe (adăugate după rădăcină).
- Prefixe frecvente: ne- (nefericit), re- (reciti), des-/dez- (desface, dezlega), în-/îm- (înflori, împăduri), stră- (străbun), răs-/răz- (răsciti, răzgândi), pre- (prevedea), anti- (antirăzboinic), con-/com- (conlucra).
- Sufixe: diminutivale (căsuță, copilaș, frunzuliță, băiețel, pietricică), augmentative (băietan, căsoaie), pentru însușiri (fricos, muncitor, argintiu, tineresc), pentru nume de agent (muncitor, fierar, elevă), pentru abstracte (bunătate, copilărie, îndrăzneală), colective (brădet, frunziș, studențime), moționale (schimbă genul: elevă, leoaică, rățoi).
- Derivate parasintetice = simultan cu prefix ȘI sufix: îm-pădur-it, în-flor-itor, ne-înfric-at, îm-bujor-at, în-noptat. Test: fără unul dintre afixe cuvântul nu există (pădurit și împădur nu există, deci „împădurit" e parasintetic).
- Atenție la rădăcină vs cuvânt de bază: la „prietenos", cuvântul de bază e „prieten"; la „neprietenos", cuvântul de bază e „prietenos".
2. Compunerea = unirea a două sau mai multe cuvinte într-unul nou:
- prin contopire/sudare: binefacere, bunăvoință, dreptunghi, oarecare, despre, botgros;
- prin alăturare cu cratimă: câine-lup, floarea-soarelui, bloc-turn, sud-est, după-amiază;
- prin alăturare liberă (locuțiuni-nume/proprii): Ștefan cel Mare, Marea Neagră, douăzeci și unu;
- prin abreviere: CFR, ONU, UNESCO, TAROM (din inițiale sau fragmente de cuvinte).
3. Conversiunea (schimbarea valorii gramaticale) = trecerea unui cuvânt dintr-o parte de vorbire în alta, FĂRĂ modificarea formei:
- adjectiv → substantiv, prin articulare: Bătrânul mergea încet. (din adjectivul „bătrân");
- participiu → adjectiv: cartea citită;
- adjectiv → adverb: cântă frumos (frumos determină un verb → adverb);
- substantiv → adverb: doarme buștean, pleacă duminica;
- adverb → substantiv: binele învinge. Test practic: stabilește ce determină cuvântul. Dacă „frumos" determină un substantiv (om frumos) e adjectiv; dacă determină un verb (scrie frumos) e adverb obținut prin conversiune.
4. Împrumuturile lexicale (mijloc extern) — cuvinte preluate din alte limbi:
- vechi: slave (plug, muncă, veac), maghiare (oraș, gând, hotar), turcești (cafea, dulap, cioban), grecești (folos, ieftin);
- moderne: franceze (abajur, bacalaureat, şofer — sursa principală a modernizării, sec. XIX), italiene (operă, pian, spaghete), engleze (fotbal, weekend, computer, marketing). Împrumuturile recente din engleză (anglicisme) pot fi adaptate (fotbal, meci) sau neadaptate (week-end/weekend, show, mouse — vezi și lecția despre accent). Norma DOOM 3 le acceptă pe cele necesare, dar condamnă folosirea lor abuzivă când există echivalent românesc.