Cuvântul: formă și sens. Sensurile cuvintelor
Cuvântul este unitatea de bază a vocabularului și are două laturi: forma (învelișul sonor/grafic — sunetele sau literele) și sensul (înțelesul, conținutul). Aceleași sunete pot purta sensuri diferite, iar același sens poate fi purtat de forme diferite — de aici toate categoriile semantice pe care le testează examenul.
Sensul de bază este sensul principal, cel mai cunoscut și mai vechi al cuvântului, primul la care ne gândim în afara oricărui context: gură = cavitatea prin care mâncăm și vorbim; a bate = a lovi.
Sensul secundar derivă din sensul de bază, cu care păstrează o legătură logică, dar denumește altceva: gura râului (locul de vărsare), gura cămășii (deschizătura), piciorul scaunului, ochiul geamului, poalele muntelui. Sensurile secundare rămân sensuri PROPRII (denumesc obiecte reale), doar că nu sunt cele principale.
Sensul propriu (de bază sau secundar) denumește direct realitatea, fără încărcătură expresivă: inimă de om (organul), piciorul mesei (partea de sprijin).
Sensul figurat rezultă dintr-un transfer expresiv, de obicei metaforic, folosit pentru plasticitate: inimă de piatră (fire nesimțitoare), marea și-a pierdut răbdarea — nu mai denumește direct un obiect, ci sugerează o imagine. Sensul figurat stă la baza figurilor de stil (metaforă, personificare, epitet).
Rolul contextului. Sensul concret al unui cuvânt se stabilește NUMAI în context — același cuvânt își schimbă sensul de la un enunț la altul:
- A luat cartea de pe masă. (a apucat)
- A luat un zece la română. (a primit)
- A luat trenul de dimineață. (a călătorit cu)
- A luat-o la fugă. (a început)
La examen, itemul tipic („Indică sensul din text al secvenței...") cere să NU dai definiția de dicționar a sensului de bază, ci sensul actualizat în fragmentul citat.
Schema de lucru:
- Identifică sensul de bază al cuvântului (din dicționar/memorie).
- Verifică dacă în context denumește direct un obiect (sens propriu — de bază sau secundar) sau creează o imagine expresivă (sens figurat).
- Formulează sensul contextual printr-un sinonim sau o parafrază potrivită ENUNȚULUI dat.
Atenție: un cuvânt polisemantic are toate aceste sensuri înrudite între ele (gură, ochi, picior, a bate, masă); când sensurile nu mai au nicio legătură, vorbim de omonime (lecția următoare).
Exemple rezolvate
Exemplul 1
Precizați sensul cuvântului „ochi" în enunțurile: a) „Și-a șters ochii de lacrimi."; b) „A spart un ochi de geam."; c) „O privea cu ochi buni."
a) sens de bază (propriu): organul vederii. b) sens secundar (propriu): panou de sticlă al ferestrei — derivat din sensul de bază prin asemănare, dar denumește direct un obiect. c) sens figurat: „cu ochi buni" = cu bunăvoință, cu simpatie — expresie cu transfer expresiv, nu denumește organul propriu-zis.
Exemplul 2
Indicați sensul din context al cuvântului „a cântări" în enunțul: „Înainte de a răspunde, și-a cântărit bine cuvintele."
Sensul de bază al lui „a cântări" este „a măsura greutatea cu cântarul". În context, sensul este figurat: „a-și cântări cuvintele" = a chibzui, a evalua cu grijă ce spune. Răspunsul corect la examen este sinonimul contextual („a chibzuit", „a analizat atent"), nu definiția de dicționar a sensului de bază.
Greșeli frecvente
- Răspunsul cu sensul de bază (de dicționar) atunci când cerința vizează sensul DIN CONTEXT — greșeala clasică la itemul de sens contextual.
- Confundarea sensului secundar cu sensul figurat: „piciorul scaunului" e sens secundar PROPRIU (denumește real o parte a scaunului), nu figurat.
- Considerarea oricărei expresii drept sens propriu: în „inimă de piatră", „piatră" are sens figurat, nu denumește materialul.
- Ignorarea faptului că sensul figurat stă la baza figurilor de stil — la itemii de interpretare, recunoașterea sensului figurat ajută la identificarea metaforei/personificării.
Pe scurt
- Cuvântul = formă (sunete/litere) + sens (înțeles).
- Sens de bază = principal; sens secundar = derivat, dar tot propriu (piciorul mesei, gura râului).
- Sens propriu = denumește direct; sens figurat = transfer expresiv (inimă de piatră).
- Contextul decide sensul: „a luat cartea/un zece/trenul" — trei sensuri diferite.
- La examen se cere sensul DIN TEXT, formulat printr-un sinonim contextual, nu definiția de dicționar.
Exersează această lecție →
Grile și probleme cu feedback imediat pe barem.