Sunete și litere

Sunetele limbii sunt realitatea pronunțată; literele sunt semnele grafice care le notează în scris. Cele două nu coincid mereu, iar la Evaluarea Națională tocmai aceste neconcordanțe sunt testate — de aceea fonetica, deși pare „materie de clasa a V-a", valorează 6–8 puncte pe orice examen.

Vocalele sunt sunete care se pot pronunța singure și formează, fiecare, o silabă: a, ă, â/î, e, i, o, u (7 vocale; â și î notează același sunet, dar cu reguli ortografice diferite: î la început și sfârșit de cuvânt și în interiorul cuvintelor compuse, â în interiorul cuvintelor simple).

Consoanele sunt celelalte litere: b, c, d, f, g, h, j, l, m, n, p, r, s, ș, t, ț, v, z, precum și k, q, w, y, care apar aproape exclusiv în cuvinte de origine străină, neadaptate complet: kilogram, quasar, watt, yoga.

Semivocalele sunt sunetele i, u (și, mai rar, e, o) care NU pot forma singure o silabă; apar doar alături de o vocală, în interiorul aceleiași silabe, formând diftongi sau triftongi (vezi lecția următoare).

Corespondența sunet–literă are câteva excepții importante, testate constant la grile:

• ce, ci (fără h) redau sunetele [tʃe]/[tʃi]: cer, cine.
• che, chi redau [ke]/[ki]; litera h este pur grafică, ajutătoare, fără corespondent sonor propriu: chibrit, chimie.
• ge, gi (fără h) redau [dʒe]/[dʒi]: ger, girafă.
• ghe, ghi redau [ge]/[gi], cu h mut: ghid, ghinion.
• Litera x poate nota DOUĂ sunete diferite: [cs] (taxi, oxigen, extern) sau [gz] (examen, exact, exemplu, exil, exagerat) — de regulă [gz] apare când x stă între prefixul „ex-" neaccentuat și o vocală.
• e inițial din câteva cuvinte gramaticale (pronume, forme ale verbului „a fi") se pronunță [ie]: el, ea, eu, este, eram, erau. Diferă de „e" din cuvinte ca elev, elefant, pronunțat simplu [e].
• i final, după un grup consonantic, este adesea asilabic: nu se pronunță ca o vocală/semivocală plină, ci doar înmoaie (palatalizează) consoana dinainte: lupi, pomi, munți, brazi — cuvinte monosilabice, deși scrise cu două vocale.

Aceste distincții explică de ce numărul de litere ale unui cuvânt diferă, uneori, de numărul de sunete: grupurile „ch" și „gh" reduc numărul de sunete față de litere (h nu se pronunță), iar litera „x" îl poate mări (notează două sunete).