Textul argumentativ
Textul argumentativ este textul prin care un vorbitor susține o opinie și încearcă să-l convingă pe cititor că are dreptate. Îl întâlnești în editoriale, în eseuri, în comentarii, în scrisori de opinie, dar și în sarcinile de la examen, unde ți se cere să-ți exprimi și să-ți argumentezi un punct de vedere. Scopul lui nu este să informeze neutru (ca textul explicativ) sau să povestească (ca cel narativ), ci să convingă.
Structura textului argumentativ are trei părți clare:
- Teza (ipoteza) — opinia pe care o susții, formulată clar, de obicei la început. Este răspunsul tău la întrebarea în discuție: ce crezi și de ce merită să te asculte cititorul? Poate fi introdusă prin formule ca: Consider că…, Părerea mea este că…, Sunt de părere că…, Cred că….
- Argumentele — motivele care îți sprijină teza, prezentate pe rând, fiecare într-un paragraf sau într-o secvență proprie. Un argument bun are două părți: afirmația (motivul) și susținerea ei (o explicație, un exemplu, o dovadă, o experiență). De regulă se aduc cel puțin două argumente, ordonate logic (de la cel mai puternic, sau în ordinea importanței).
- Concluzia — reia teza, întărită de argumente, și încheie discuția. Este introdusă adesea prin: În concluzie…, Așadar…, Prin urmare…, De aceea….
Conectorii argumentativi (cuvinte și expresii de legătură) sunt marca lingvistică principală a acestui tipar; ei arată relațiile dintre idei:
- de introducere a opiniei: după părerea mea, consider că, sunt convins că;
- de introducere a argumentelor: în primul rând, în al doilea rând, pe de o parte… pe de altă parte, un prim argument ar fi;
- cauzali/explicativi: pentru că, deoarece, fiindcă, întrucât, astfel;
- de exemplificare: de exemplu, de pildă, bunăoară, un caz concret este;
- de opoziție (contraargument): deși, totuși, cu toate acestea, pe de altă parte, dimpotrivă;
- de concluzie: în concluzie, așadar, prin urmare, de aceea.
Mulți dintre acești conectori sunt conjuncții — coordonatoare (dar, însă, deci) sau subordonatoare (pentru că, deoarece, întrucât, deși) — de aceea buna folosire a conjuncțiilor argumentative face diferența dintre o înșiruire de idei și un text convingător.
Alte mărci: verbe de opinie și de atitudine (consider, cred, susțin, sunt de acord/dezacord), persoana I (cel care își asumă opinia), uneori întrebări care lansează discuția. Un text argumentativ solid anticipează și obiecțiile: poate aduce un contraargument urmat de un răspuns (deși unii cred că…, totuși…), ceea ce îl face mai puternic.
Cum recunoști tiparul argumentativ la prima vedere: există o opinie asumată (nu doar informații neutre), argumente introduse prin conectori (în primul rând, pentru că, de exemplu) și o concluzie care reia poziția. Nu-l confunda cu textul explicativ: explicativul lămurește obiectiv un fapt, argumentativul apără o părere și vrea să te convingă.