Atributul și apoziția

Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv, un pronume sau un numeral. Răspunde la întrebările: care? ce fel de? al cui? a cui? câți? câte? cât? câtă?

Atributul se leagă direct de termenul determinat (numit regent) și îl precizează, îl caracterizează sau îl identifică: cartea nouă, casa bunicilor, al treilea elev.

Realizările atributului (după partea de vorbire)

Programa prevede următoarele realizări ale atributului:

• atribut adjectival — exprimat prin adjectiv (sau adjectiv pronominal): floare albastră, cartea mea, această idee;
• atribut substantival — exprimat prin substantiv, cel mai frecvent:
  • în cazul genitiv: caietul elevului (al cui?);
  • cu prepoziție (substantiv precedat de prepoziție): casa din deal, cană de lut (care? ce fel de?);
• atribut pronominal — exprimat prin pronume: cartea aceluia, părerea fiecăruia;
• atribut exprimat prin numeral: reușita celor doi, pagina a treia;
• atribut adverbial — exprimat prin adverb: mersul pe jos, casa de acolo, ziarul de ieri.

Un substantiv poate avea mai multe atribute: o carte veche, franțuzească, a bunicului.

Apoziția

Apoziția (atributul apozițional) este un cuvânt sau un grup de cuvinte care explică, precizează sau reia un termen anterior, referindu-se la același obiect/persoană. Se exprimă de obicei printr-un substantiv (sau pronume) și stă, de regulă, în cazul nominativ, indiferent de cazul termenului explicat.

Exemple:

• Mihai, colegul meu, a câștigat concursul. (apoziția colegul meu explică subiectul Mihai)
• I-am dat cartea Anei, prietena mea. (prietena rămâne în nominativ, deși Anei este în dativ — semn distinctiv al apoziției!)

Punctuația apoziției: apoziția se izolează, de regulă, prin virgulă (sau prin pauză/două puncte). Aceasta este o diferență importantă față de atributul obișnuit, care NU se desparte prin virgulă de termenul regent.

Cum deosebim apoziția de atributul substantival în genitiv

• cartea surorii → surorii (genitiv) = atribut substantival genitival, fără virgulă;
• sora mea, studenta, a plecat → studenta (nominativ, izolat prin virgulă) = apoziție.

Testul cazului și al virgulei rezolvă majoritatea situațiilor.