Predicatul
Predicatul este partea principală de propoziție care arată ce face, ce este sau cum este subiectul. Există două tipuri: predicatul verbal și predicatul nominal.
Predicatul verbal (PV)
Predicatul verbal exprimă o acțiune sau o stare și este exprimat prin:
- un verb predicativ la un mod personal (indicativ, conjunctiv, condițional-optativ, imperativ): Elevii scriu. Aș pleca acum.
- o locuțiune verbală: Copilul și-a adus aminte de promisiune.
- o interjecție predicativă: Iepurele hai la fugă! Iată rezultatul.
Verbul predicativ are sens de sine stătător și nu are nevoie de un nume predicativ pentru a forma predicatul.
Predicatul nominal (PN)
Predicatul nominal exprimă o însușire sau o identificare a subiectului și este alcătuit din:
verb copulativ + nume predicativ
Verbele copulative din programă sunt: a fi, a deveni, a ajunge, a ieși, a se face, a părea, a rămâne, a însemna. Ele leagă subiectul de numele predicativ și nu au sens deplin de sine stătător.
Atenție: aceleași verbe pot fi și predicative (cu sens deplin), caz în care formează predicat verbal:
- Maria este în clasă. → a fi = „a se afla”, predicativ → PV
- Maria este silitoare. → a fi leagă subiectul de însușire, copulativ → PN (este silitoare)
Numele predicativ
Numele predicativ poate fi exprimat prin:
- adjectiv: Cerul este senin.
- substantiv: Tata este inginer.
- pronume: Cartea este a mea.
- numeral: Ei sunt doi.
- adverb: Este bine așa.
- verb la infinitiv/supin: Datoria lui e de a învăța. / Fierul e bun de călcat.
Numele predicativ poate fi simplu (un singur termen) sau multiplu (mai mulți termeni coordonați): Ziua era senină și caldă.
Acordul numelui predicativ
Când numele predicativ este adjectiv (sau substantiv variabil), se acordă cu subiectul în gen, număr și caz:
- Fetele sunt harnice. (feminin, plural)
- Băiatul pare obosit. (masculin, singular)
Greșeala tipică: Ei sunt fericit în loc de Ei sunt fericiți. Numele predicativ adjectival trebuie să preia genul și numărul subiectului.