Predicatul

Lecția 2 din 13≈ 4 min de citit

Predicatul este partea principală de propoziție care arată ce face, ce este sau cum este subiectul. Există două tipuri: predicatul verbal și predicatul nominal.

Predicatul verbal (PV)

Predicatul verbal exprimă o acțiune sau o stare și este exprimat prin:

un verb predicativ la un mod personal (indicativ, conjunctiv, condițional-optativ, imperativ): Elevii scriu. Aș pleca acum.
o locuțiune verbală: Copilul și-a adus aminte de promisiune.
o interjecție predicativă: Iepurele hai la fugă! Iată rezultatul.

Verbul predicativ are sens de sine stătător și nu are nevoie de un nume predicativ pentru a forma predicatul.

Predicatul nominal (PN)

Predicatul nominal exprimă o însușire sau o identificare a subiectului și este alcătuit din:

verb copulativ + nume predicativ

Verbele copulative din programă sunt: a fi, a deveni, a ajunge, a ieși, a se face, a părea, a rămâne, a însemna. Ele leagă subiectul de numele predicativ și nu au sens deplin de sine stătător.

Atenție: aceleași verbe pot fi și predicative (cu sens deplin), caz în care formează predicat verbal:

Maria este în clasă. → a fi = „a se afla”, predicativ → PV
Maria este silitoare. → a fi leagă subiectul de însușire, copulativ → PN (este silitoare)

Numele predicativ

Numele predicativ poate fi exprimat prin:

adjectiv: Cerul este senin.
substantiv: Tata este inginer.
pronume: Cartea este a mea.
numeral: Ei sunt doi.
adverb: Este bine așa.
verb la infinitiv/supin: Datoria lui e de a învăța. / Fierul e bun de călcat.

Numele predicativ poate fi simplu (un singur termen) sau multiplu (mai mulți termeni coordonați): Ziua era senină și caldă.

Acordul numelui predicativ

Când numele predicativ este adjectiv (sau substantiv variabil), se acordă cu subiectul în gen, număr și caz:

Fetele sunt harnice. (feminin, plural)
Băiatul pare obosit. (masculin, singular)

Greșeala tipică: Ei sunt fericit în loc de Ei sunt fericiți. Numele predicativ adjectival trebuie să preia genul și numărul subiectului.