Caracterizarea personajului
Caracterizarea unui personaj a fost cerută la Evaluarea Națională în 2023 și 2024. Ți se dă un text literar la prima vedere și trebuie să prezinți un personaj din el, folosind informațiile din text și mijloacele prin care autorul îl conturează.
Structura compunerii (pe trei părți):
- Introducerea: numești personajul și textul din care provine (dacă e precizat autorul, îl menționezi), spui pe scurt ce fel de personaj este (principal/secundar) și anunți că îi vei prezenta trăsăturile.
- Cuprinsul: aici prezinți 2–3 trăsături ale personajului (de exemplu: curajos, bun, timid, harnic). Pentru fiecare trăsătură procedezi la fel: (1) numești trăsătura, (2) o susții cu o secvență sau un citat din text, (3) explici cum reiese trăsătura din acel citat. Nu enumeri trăsături „pe nerăsuflate", ci le dezvolți pe rând, fiecare în paragraful ei.
- Încheierea: o impresie finală despre personaj sau o concluzie despre ce reprezintă el.
Mijloacele de caracterizare sunt de două feluri:
- Caracterizarea directă — trăsătura este spusă explicit:
- de către narator („era un copil harnic și cuminte");
- de către alt personaj („Ești curajos", i-a spus tatăl);
- prin autocaracterizare (personajul spune el însuși despre sine).
- Caracterizarea indirectă — trăsătura reiese, o deducem noi, din:
- faptele personajului (ce face);
- vorbele lui (cum vorbește, ce spune);
- gândurile și trăirile lui;
- relațiile cu alte personaje (cum se poartă cu ceilalți);
- numele sau înfățișarea (portretul fizic), atunci când sugerează ceva despre firea lui;
- mediul în care trăiește.
Într-o caracterizare bună apar ambele tipuri de mijloace. Cel mai valoros e să arăți caracterizarea indirectă: „Faptul că împarte pâinea cu prietenul său arată că este generos" — aici deduci trăsătura din faptă.
Integrarea citatelor — un citat scurt (câteva cuvinte, între ghilimele) susține trăsătura, dar nu trebuie doar „lipit". Formula corectă: enunți trăsătura → introduci citatul → îl comentezi. Exemplu: „Personajul este milos; atunci când vede cerșetorul, «îi întinde tot ce avea în buzunar», gest care dovedește bunătatea lui." Nu abuza de citate lungi: baremul cere să dezvolți cu propriile cuvinte, nu să transcrii textul.
Atenție la limitele programei: vorbim despre personaj, narator, mijloace de caracterizare — noțiuni care sunt în programă. Nu e nevoie să numești „specii literare" (nuvelă, roman) și nici să folosești noțiuni scoase din programă.
O caracterizare de nota 10 este echilibrată: 2–3 trăsături, fiecare susținută cu dovezi din text (fapte + citate scurte) și cu ambele tipuri de mijloace de caracterizare, totul într-o structură clară pe paragrafe.